"Tora" - Poesia di Michele Pane

 
  foto di repertorio

TORA

Quandu lu viernu cc’era la vuòra

fridda, o jazzava,

chilla bon’anima cara de Tora

pped’ogni jurnu ne visitava.

 

VenƬadi priestu la vecchiarella

affezionata,

e ne portavadi ‘na sarcinella

ppe’ ni ‘nde fare nue ‘na vampata.

 

E certe vote me dicƬa: Caru,

te’ l’ovicelle;

sĆ» puocu, fƬgliuma, cĆ  mo’ scacarĆ»

(le vijad’ecate!) le gallinelle.

 

Tora passava forsi ccu’ll’anni

la novantina,

ma nun sapĆ­adi cchi ssĆ» malanni,

mai avĆ­a provatu ‘na medicina.

 

‘Icica fòdi de ‘sti cuntuorni

la cchiù pulita

alli sui tiempi: (vòlanu i juorni

bielli d’ ‘a nostra povara vita!)

 

Er’arriddutta ‘na croccarella

moni ‘ntostata;

restĆ te l’eranu l’ossa e lla pella

e avƬa lla facce tutt’arrappata.

 

Mperò tenìadi illa lu core

sempre gentile;

‘nu core tĆØnnaru tenƬadi ancore

cumu ‘nu friscu gigliu d’aprile.

 

PĆ rca la sientu mo’: – BontrovĆ ti!

Vue cchi facƬti?

Vue cumu stati? Vue cumu stati?

‘Stu friddiciellu nu’llu sentƬti?

 

Nue rispundĆ­amu: Bonavenuta!

lestu, allumĆ mu:

pperchĆ­di, o Tora, te sĆ® perduta?

mo’ ven’assĆØttate, ca ne scarfĆ mu.

 

E llĆ , sedut’allu vancariellu

d’ ‘u focularu,

pue me dicƬadi: – Figliuma biellu,

ti cce fai prievite?

 

fĆ­gliuma caru,fattĆ­cce prievite, cĆ  tu cce mieri

pperchƬ sƬ biellu;

nu’ stare a sĆØntere ss’Ć utri livrieri,

tu t’hai de fare ‘nu parachiellu —

 

Puru me dici ‘na missicella

quandu pue muoru;

rifrĆ­schi l’anima d’ ‘a vecchiarella

ch’ĆØ ‘m purgatoriu, duce ristuaru! –

 

– Quandu te minti la suppellizza

arrigamata,

pue piensi a Tora, noni bellizza?

la vecchiarella tandu ĆØ orvicata! –

 

No, parra d’Ć utru, oi Tora mia,

a mie perduna;

lassa li prieviti alla sacristia,

‘mpĆ rame, ‘mpĆ rame tu ‘na canzuna;

 

CĆ  pue la cantu io a ‘na quatrara

ccu’ lla catarra,

quandu me fazzu ‘rande: m’ĆØ cara

cchiù ‘na furracchia, ca la zimarra.

 

E ‘un de parrare, nun de parrare

cchiù dde morire,

cĆ  si tu muori cum’Ć mu ‘e fare?

le rumanzelle chi n’ ‘e sa dire?

 

Io le dicĆ­adi, ed illa ‘ntantu

– ccu’ pizzarrisu –

me rispundƬadi: – Te vija santu,

‘nu santariellu d’ ‘u Paradisu! –

 

E me cuntavadi tante passate

de li briganti:

– A Riventinu cce sĆ» le fate…

– diciadi sempre – ‘nd’anu brillanti!-

 

Ed appoggianduse pue la cunocchia

supra lu sinu,

dicĆ­adi: – Puru cc’ĆØdi ‘na jocca

ch’Ć di de uoru ‘nu pulicinu

 

e gira sempre dintra li faghi,

dduv’ĆØ orvicatu

lu cchiù putente riccu dei maghi

ccu’ lli trisuori; cc’ĆØ ‘nu ligatu

 

ca s’unu ‘a jocca, o lu pulicinu,

pòdi mu ‘ncappa,

chillu trisuaru ch’ĆØ a Riventinu,

resta pue ad illu; ma chi l’acchiappa!

 

O Tora, o Tora, requimmetĆØrna

mo’ chi sƬ morta!

pperchƬ nun tuorni cchiù quandu ‘mberna?

ti l’hai scordata la nostra porta?

 

PperchƬ nun vieni allu focularu

cumu solƬe?

Nue, ad ogni ‘mposta de lu rusaru

chi dice Mamma, pensamu a tie.

 

E Mamma, Mamma mia bella, dice

ch’ere ‘na santa;

e sempre sempre te benedice

si te ventùma, sempre t’avanta.

 

Ma tu nun sienti cchiù, cara Tora,

nun sienti ‘u vantu;

nun tuorni quandu mina lla vuòra

e duormi ‘m pace ‘ntr’ ‘u campusantu!

#buttons=(Ok, Go it!) #days=(20)

Our website uses cookies to enhance your experience. Learn more
Ok, Go it!